Cofetaria

Acum cativa ani era un lucru extraordinar sa te duci la cofetaria “Magnolia”, sa comanzi un ecler sau alta prajitura si un suc si sa savurezi acel moment. Eram un copil mic si dusul la cofetarie mi se parea ceva grandios – era fericirea mea :).

Acum insa… lucrurile s-au schimbat. Cofetaria arata cam la fel ca si in copilaria mea (produsele s-au diversificat, mobila insa a ramas la fel). Se vede ca nu s-a investit nici un ban din ‘90 aici. Pe la geam e praf. Pe jos e o pata dubioasa. Sunt putin speriat ca am vazut o musca iesind dintro prajitura dar nu cedez eu asa usor. Asa ca imi comand ceva. Preturile sunt aproape de alimentara (un 7UP la sticla 2,5 lei). Observ mirat si sucuri la 2 l. Oare pentru ce sunt? Daca vii cu familia, comanzi o sticla de 2 l si scapi mai ieftin? :D. E totusi un local deci nu vinzi sucuri de cantitate cat mai mare. Nu? Continui studiul meu cu ochii asupra imprejurimilor. Vad un semn pe care scrie “Fumatul Interzis!” dar totusi, alaturi, se vand tigari. Deci pana la urma asta e cofetarie sau alimentara? Inca sunt in dubii.

Alaturi de noi se aseaza o familie. Par a fi obisnuiti cu localul. Seamana cu familia aia veche comunista… tata muncitor, mama croitoreasa si fiica – o fetita nevinovata, curioasa de tot ce in jurul ei. Probabil mama si tata fetitei veneau aici in tinerete destul de des, poate chiar aici au avut prima intalnire. Au venit aici sa gaseasca gloria de altadata dar parca nu mai e acelasi lucru ca atunci. Fetita, desi ii place acest loc, ar vrea mai mult sa mearga la Mc Donald’s. Parintii stiu asta, dar aici e mult mai ieftin. Asa ca fiecare mai gusta o bucata de prajitura multumindu-se cu ce au.

La cateva mese mai incolo se aseaza doi baieti. Par a fi de la tara. Poate ca atunci cand erau copii si pe ei ii aduceau parintii aici. Li se pare un lucru bun ca au continuat traditia. Nu vor mai mult, aceasta cofetarie reprezinta pentru ei legatura catre trecut.

Si eu termin prajitura. La fel si prietenii mei care dupa cateva sorbituri de suc se scoala. Pasim afara din local si lasam in urma dovada ca noi am crescut mult si copilaria s-a pierdut undeva pe drum. Suntem dezamagiti ca nu mai e cum era atunci, odata…

Comentariile nu sunt permise.