Controlorii si fata lor zambitoare

Zi calduroasa de octombrie. Autobuzul 19, undeva dupa Casa Cartii spre mirobolantul meu cartier.

Un ins obisnuit. Se ridica de pe scaun si dintr-un tip obisnuit devine Controlorul, spaima calatorilor, razbunarea biletelor nevandute. Si se uita la mine. Si incepe sa zambeasca siretlic, apoi zambeste din plin la mine.

Eu ma uitam el. El se uita la mine. El se pregateste sa se arunce asupra mea ca o un leu in jungla asupra unui mic copil de caprioara (ei poate ca am exagerat un pic :D).

– Biletul sau abonamentul, va rog.

Ochii ii stralucesc. Prada e atat de aproape, simte mirosul de carne proaspata. Inca putin…

Si din buzunar scot ceva care razbate stralucitor de la lumina soarelui. Abonamentul meu nou-nout, arma mea secreta.

1 pentru mine, 0 pentru controlor.

Controlorul coboara la urmatoare statie. Dar nu inainte de a lasa impresia ca am castigat doar o lupta si nu tot razboiul.

– Pe data viitoare…

Comentariile nu sunt permise.