Lună: noiembrie 2018

De ce nu ma duc la scoala

Ma tot intrebau ieri colegii de ce nu am intrat la nici o ora saptamana asta desi pe la scoala am ajuns. Raspunsul e destul de simplu: am scutire pentru saptamana asta in primul rand, iar in al doilea rand as fi stat acasa si nu as fi venit deloc pe la liceu, dar veneam ca sa o iau la o cafea pe Elly (fiind prietena mea cea mai buna).

In alta ordine de idei, dar cumva pe aceiasi tema, de ce sa vin la liceu? Nu se intampla absolut nimic important. Profesorii sunt la fel de satuli de noi cum suntem si noi de ei, au la fel de putin chef de scoala ca si noi…. si pur si simplu la ore se sta si se freaca menta. Pot sa frec menta foarte bine si acasa. Nu simt nevoia sa ma duc la scoala ca sa pot face asta.

“Dar maine dam 2 lucrari” – da ok, ma bucur sa aflu cu o zi inainte. Initial ma batea gandul sa vin la lucrari, dar am stat eu si m-am gandit un pic…. mai bine stau acasa. Oricum aproape toti profesorii mei pun note mai mari cand asculta un elev decat atunci cand da lucrare.

In concluzie… e foarte bine acasa si saptamana asta in care m-am simtit ca in vacanta mi-a prins foarte bine. M-am si relaxat, m-am si distrat si am avut si timp si chef sa invat la psihologie si sa fac variante la romana.

Live fast, breath easy

Se petrec foarte multe in viata mea in ultimul timp si tot timpul sunt ocupata fie fizic… fie psihic.

Scoala, meditatii, prieteni, iubit, certuri cu parintii sau “prietenii” , stres, emotii, ganduri, dezamagiri… s.a.m.d. Si da stiu ca asa e viata, tocmai de-aia nu ma plang. Sincer intr-un fel imi place viata asta agitata, doar ca uneori ajung acasa si cad lata in pat si dorm 12 ore care mi se par 5 minute.

Am fost la Bucuresti si am aflat exact cum e admiterea anul asta. Concluzia e ca trebuie sa trag tare la romana si la psiho ca sa iau note mari la bac.

Nu prea am timp de scris… trebuie sa ma intorc la variantele mele. Probabil de acum inainte pana la terminarea bacului, inscrierii la facultate si toate cele nu o sa mai scriu asa des ca inainte.

C’est la vie!

Profu’ de…

Nu are rost sa dau nume… o sa ii spun simplu: “Grasanul”

Nu mi-a placut niciodata omul asta. Si probabil nici nu o sa-mi placa de el vreodata. E un om gras, nu extraordinar de inalt care tot timpul gafaie si este de o ipocrizie groaznica.

Astazi aveam tot felul de scenarii sadice in mine in legatura cu el. O ora intreaga a vorbit cu vreo 2-3 baieti din clasa despre masina care si-a cumparat-o el si tot felul de detalii tehnice si alte chestii de genul. Nu m-ar fi deranjat lucrul asta daca macar atunci cand a vrut sa fumeze sa fi iesit din laborator. Dar nuuu… s-a gandit el ca ar fi dragut ca in postura lui de profesor sa fumeze in laborator de fata cu noi in timpul orei. Termina tigara si apoi scoate batista din buzunarul pantalonilor si isi sufla nasul zgomotos si apoi da cu batista pe la buze. WTF?!!?

Am vazut cum sta treaba la ora asa ca mi-am scos caietul de meditatii si culegerea de mate si am inceput sa imi fac cate ceva din tema. Ma vede proful si incepe sa urle ca de ce imi scriu la alt obiect in timpul orei lui. WTF?!!? Where is this world going to?

Si tot eu sunt aia nesimtita? Sau ar trebui sa ii arat eu respect omului asta? Problema in invatamantul romanesc nu sunt elevi care nu isi dau interesul, ci profesorii care isi bat pur si simplu joc de noi.