Lună: decembrie 2018

Melancolia

Imi tot promit de ceva timp ca reincep sa scriu pe blog, dar mi se pare ca niciodata nu am timp sau atunci cand am timp nu reusesc sa scriu vreo propozitie cum trebuie.

Nu mi-am facut rezolutii pentru noul an… nu am avut timp. Am doar niste dorinte pe care mi-e frica sa le graiesc de teama ca nu se vor indeplini. Imi tot spun ca depinde doar de mine si ca nu trebuie sa tip in gura mare ceea ce imi doresc pentru ca nu mi le va indeplini altcineva doar de dragul meu.

Incerc sa ma regasesc… eventual sa ma redefinesc pentru ca in ultima vreme am senzatia ca nu imi gasesc locul, ca ceva imi lipseste sau imi scapa. Inca nu am reusit sa imi dau seama care este problema sau macar daca este cu adevarat una reala. Cert este ca am o stare ciudata de melancolie combinata cu dorinta de schimbare a ceva (ceva-ul fiind lucrul pe care nu reusesc sa il definesc).

Din alt punct de vedere, daca ma uit la mine din exterior, lucrurile merg foarte bine: luna viitoare se implinesc 3 ani de cand sunt impreuna cu A., lucrez de 6 luni la aceiasi companie, pentru ca m-am tinut de voluntariat vineri plec pentru 6 zile in Cehia intr-o vizita de studiu… everything looks fine!

Dezvoltam zilele trecute o teorie cu un prieten apropo de ideea ca din exterior lucrurile intotdeauna par a fi in regula, eventual chiar fantastice. Si stai apoi si te intrebi de ce aceea persoana, careia se pare ca ii merge atat de bine, este totusi nefericita. Eu cred ca e o chestie mostenita care ne spune undeva in subconstient ca daca lucrurile merg prea bine inseamna ca ceva sigur nu e in regula. Si din cauza acestui mic pitic care ne baga in cap ideea asta ajungem sa ne complicam singuri viata si drept urmare… ceva chiar va merge prost in scurt timp de la inradacinarea ideii de “este prea frumos ca sa fie adevarat”.

Am deviat de la subiect (ceea ce ma bucura pentru ca inseamna ca totusi am multe de spus). Ce vroiam sa spun de fapt in postul acesta este ca mi-e dor de blog si de bloggeri si ca starea melancolica in care ma aflu nu stiu daca nu cumva provine din cauza faptului ca se apropie ziua mea si ca acum 7 aveam o cu totul alta viziune despre viata mea la 23 de ani.

Sper sa aveti o saptamana minunata!

Un mic gand

Glumind zici adevarul sau adevarul se spune in gluma?

Nu am inteles niciodata oamenii care nu spun verde in fata ce au de spus. De ce incerci sa maschezi? De ce in fata imi zambesti, iar pe la spate spui cat de mult iti doresti sa imi spargi capul? De ce faci glume cu subinteles?
Poti sa consideri ca sunt mai grea de cap si nu ma prind de toate fazele astea cu subinteles… asa ca te rog frumos spune-mi in fata ce ai de spus. Fara ocolisuri, fara prea multe cuvinte mari sau filozofii de viata… spune-mi pur si simplu ce ai de spus si vedem cum rezolvam situatia (sau nu).

Dar sa ne intelegem in legatura cu un lucru: dupa ce spui tu ce ai de spus, lasa-ma si pe mine sa spun ce am de spus fara sa ma intrerupi si chiar as aprecia daca ai incerca sa ma asculti si sa intelegi ceea ce iti spun la fel cum am incercat si eu sa fac.