Blogoras de oras

Se da o scara de bloc cu 4 etaje si cate 2 apartamente pe etaj (ca sa va fac viata mai usoara 10 apartamente in total, si pentru aia care nu au inteles, 10 cu tot cu parterul). La un momentdat locatarii se hotarasc sa renoveze scara, ce se afla intr`o stare sa zicem nu tocmai buna.

Se intalnesc, se discuta, se analizeaza propunerile si variantele de abordare a proiectului cu o eficienta maxima si costuri cat mai scazute (defapt a fost ceva de genul: eu fac aia, eu fac aia, eu dau doar bani). Toate bune si frumoase, s`a apucat lumea de treaba mai putin o vecina de la 1, ce sta sub mine. Ea a venit cu o teorie destul de interesanta “Pe mine nu m`a intrebat nimeni, eu nu fac nimic” ceea ce era partial adevarat, din cate stiu eu, si s`ar putea sa stiu prost pentru ca nu prea ma implic in chestiile astea ce tin de “viata la bloc” pentru ca… nu`mi pasa, ea nu a fost prezenta la acea intalnire, chit ca fusese anuntata din timp.

Si uite asa, dupa aproxiativ o luna in care s`a lucrat la renovarea interioara a scarii de bloc si dupa ce s`a stat in praf si mizerie aveam o scara noua si curata, mai putin un perete, intre 1 si 2, ca nu l`a facut nimeni.
In dimineata asta sunt trezit brutal de devreme, pe la 10 asa, de niste zgomote ce veneau de pe scara. Zic “sigur s`au apucat aia de la 1 sa`si faca peretele” dar undeva in sinea mea speram sa nu fie asa, sa nu fie iar mizerie si praf pe scara cine stie cat. Teama mi`a fost insa confirmata atunci cand, impotriva vointei mele, am iesit din casa sa`mi cumpar 3 in 1 si am dat peste vecinii de jos care raschetau peretele si care m`au salutat foarte senini.

In principiu mie nu`mi place sa stau la casa, probabil pentru ca m`am nascut la bloc si singura notiune pe care o am de a sta la casa este casa de la tara, fara apa calda si cablu tv dar cu vecini ca astia incep sa iau in considerare si aceasta posibilitate si sa`l sustin pe tata in initiativa lui de a ne muta la casa.
Si apropo de 3 in 1, tanti aia de la magazin mi`a dat 2 nescafe si 2 la festa, ambele strong, asa ca am incerc la festa si nu`mi place mai deloc dar mi`e lene sa`mi fac altul.

Ma duceam ieri in taclale sa ma intalnesc cu femeia si un grup de prieteni. Pe drum, in autobuz, ma uitam la lume. Toti erau tristi, apatici, fara chef de viata. Se uitau in pamant fara sa zica nimic, fara ca fetelor sa exprime ceva.
Deja nu mai vezi suparare, nervi, frustrare pe fetele oamenilor, vezi resemnare, se complac in viata lor trista de zi cu zi asteptand probabil sa se termine. Femei cu cate o punga in mana, barbati mirosind a transpiratie, persoane care dadeau buna seara atunci cand se urcau in autobuz, pusti care ascultau manele la telefon. Toate astea ne inconjoara zi de zi fara vreo speranta de mai bine.

Peste toate astea vremea de afara nu ajuta deloc. E frig, totul e umed, e intunecat, innorat, totul e gri, anost… Vreau sa vina iar vara colorata, plina de fete zambitoare, de rochite scurte si decolteuri generoase.

Charlie Logan a incalcat regula suprema a “spin-the-bottle”, un fel de fantanita noastra, el a refuzat sa se sarute cu o fata goth care l`a blestemat sa nu`si gaseasca niciodata iubirea. Dupa 25 de ani Charlie este un dentist de succes dar totusi blestemat. In timp ce prietenul sau, Stu, umbla cu cate fete poate, Charlie nu rauseste sa`si gaseasca o partenera de viata. Mai mult el realizeaza la nunta unei foste prietene ca toate femeiele cu care s`a culcat si`au gasit iubirea adevarata in urmatorul barbat cu care au iesit.

Din momentul in care se afla acest lucru Charlie incepe sa primeasca oferete “dragoste” de la diferite femei ce`si cauta partenerul. Chiar daca initial ideea de a face sex cu un numar impresionant de femei pare incitanta Charlie ajunge sa se indragosteasca si trebuie sa faca in asa fel incat sa nu`sh piarda iubirea in bratele urmatorului barbat cu care aceasta se intalneste.

O comedie simpla, pe alocuri idioata, cu multe tate, ceea ce da intotdeauna bine. Vazut in doua reprize m`a amuzat la unele faze. Ceva usor de digerat atunci cand n`ai ce face sau vedea.

Este primul 1 mai pe care nu am vrut sa-l petrec in Vama Veche. Este primul 1 mai care nu are farmecul celor din urma de inceput de vara, distractie si un bum de energie. Anul asta este diferit insa nu in vreun sens negativ… doar diferit.

Anul asta 1 mai este inceputul unei curse nebune… proiecte, sesiune, licenta si inscriere la master. Astazi am realizat ca mai am o luna de zile si trebuie sa predau licenta profesorului coordonator. Astazi am fost usor melancolica gandindu-ma la cei 3 ani de facultate. Dar in acelasi timp ma incearca un sentiment tare simpatic care imi mangaie orgoliul: I DID IT! M-am descurcat singura… am muncit, am invatat ca o nebuna, am facut voluntariat, m-am distrat, am descoperit niste prietene minunate, am cunoscut un tip fenomenal, am trecut impreuna peste diverse probleme si perioade mai putin placute si cel mai important… nu am absolut nici un regret.

Asa ca sper din tot sufletul ca v-ati distrat, ca nu v-a plouat prea mult pe acolo pe unde ati fost, ca nu v-a speriat cutremurul de azi de dimineata si sper ca stiti sa apreciati ce este frumos si bun in viata voastra.