Lună: iunie 2021

Trebuie sa scriu ceva

Frunzaream presa online, ma uitam la ce muzica a mai aparut, nimic interesant, nimic de comentat.

Urmeaza practica si sesiunea si sincer sa fiu mi`e teama. Trebuie sa ies din starea de lene in care mi`e atat de bine si sa`mi pun creierii la munca.

Sambata am reunit, oarecum, gasca veche la mine acasa. Bomber, sava, beje si ion la o bere. Totusi nu mai era ca inainte. Ne`am maturizat, poate prea mult si prea repede pentru binele nostru. Facultati, unii si munca, incet dispare din noi si ultima urma de “tinerete”. E trist ca deja te simti un pion al sistemului. Iti faci treaba pentru ca asa trebuie, inveti ca asa trebuie, socializezi ca asa trebuie, dar fara acelasi chef ca inainte.

Rutina ne acapareaza rand pe rand… Iar acest post este unul prost, foarte prost, nici nu stiu de ce insist sa mai scriu la el.

Lunile astea au fost dezastruase pentru relatii de toate felurile. S`au rupt prietenii, s`au destramat gasti, fiecare luand o alta cale ce i se parea mai buna lasand in urma persoane cu care nu mai era pe aceiasi lungime de unda. La sfarsitul lui aprilie m`am speriat de cate relatii de lunga durata, iubiri, s`au sfarsit brusc. Peste tot auzeam “m`am despartit de ea/el”, peste tot oameni care cautau ceva care sa`i faca sa uite, alcool, alta relatie sau doar distractie cu prietenii.
Cu toate astea exista si`o parte buna, orice final inseamna un nou inceput, iti da voie sa te regasesti si, de ce nu, sa te reinventezi.

Personal sunt intr`un fel de purgatoriu, nestiind inctro sa ma indrept si lasand mare parte din aceasta decizie pe seama celor din jurul meu si influenta acestora asupra mea. Ma las purtat de val nepasandu`mi foarte tare de ce se intampla in jurul meu. Planuri majore nu am decat pe termen lung asa ca nu ma stresez prea tare momentan.

Astept sa treaca sesiunea si astept vara. Astept berea la terasa seara si cafeaua bauta pe balcon la discutii filosofice. Timpul trece indiferent daca noi vrem asta, tot el vindeca si reinvie. Noi devenim oameni “mari” dar care inca isi doresc sa fie iar pustanii care se pisau unul dupa altul in linie pe strada dupa care sa masoare distanta.