Blogoras de oras

Utilitatea sistemului de autoservire este lesne de înţeles: îţi alegi ce vrei, cât vrei, când vrei (asta dacă nu eşti blocat în spatele vreunei grase care nu se poate hotărî pe ce tip de pâine integrală să-şi întindă crema de ciocolată cu extra zahăr). Nu stă nimeni la coadă după tine, nu te înjură vânzătorul dacă ai uitat să-ţi cumperi hârtie igienică şi trebuie să te întorci în celalalt capăt al magazinului. Aceasta este logica sistemului de autoservire în general.

La noi însă îşi mai face apariţia un avantaj, unul foarte mare chiar, dar doar în favoarea vânzătorului: românul nu are măsura. Românul va pleca la hypermarket să-şi cumpere lapte, pentru că este cu 20 de bani mai ieftin, şi va ieşi cu coşul plin de chestii de care nu este foarte sigur că are nevoie, dar pe care le vrea.

Nu vă faceţi că nu ştiţi la ce mă refer, sigur vi s-a întâmplat şi vouă. Nicăieri nu este mai bine demonstrat acest impuls mioritic ca în preajma sărbătorilor, şi-n special a celor de iarnă. Cred că vânzătorii din magazinele de cartier fac o mare greşeală atunci când bat la casă după fiecare produs pe care-l cere cumpărătorul. Faptul că omul vede tot timpul cât are de plată îl face să se oprească.

Deseori bărbaţii se plâng, se vaită, înjură şi ar vrea să scape de toate femeile de pe şosele, şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Ieri însă am văzut un moment de dreptate divină, un moment în care o femeie a încurcat o altă femeie.

Situaţia a fost destul de simplă: coadă la semafor, una vroia să schimbe banda şi a apucat să-şi bage botul, cealaltă, ori n-a vrut s-o lase, ori nu se uita pe unde merge, ori aplica regula numărul unu din cartea de legislaţie pentru femei “Am prioritate, deci trec, indiferent de ce-i în jurul meu.” Frână, claxon, ţipete; nimic ieşit din comun.

Duduia care a schimbat banda, ajungând în dreptul meu şi văzând că râd, îmi spuse “E femeie, e proastă.” Oare ea a realizat ce zice? A conştientizat că şi-a recunoscut în faţa mea poziţia pe care o ocupă după ce iese din parcare? Prin capul ei de blondă o fi trecut în acel moment, sau chiar şi după, gândul că ne-a dat nouă, bărbaţilor, celor dotaţi cu instrumentele necesare mânuirii unui autovehicul, dreptate într-o dispută ce datează de când prima piţipoancă şi-a luat carnetul pe banii lu’ tăticu?

I-am zâmbit şi mi-am văzut mai departe de drum, bucuros că există acele clipe când, până şi ele, se lovesc de nervii cauzaţi prin refuzul insistent în faţa transportului în comun.