Utilitatea sistemului de autoservire este lesne de înţeles: îţi alegi ce vrei, cât vrei, când vrei (asta dacă nu eşti blocat în spatele vreunei grase care nu se poate hotărî pe ce tip de pâine integrală să-şi întindă crema de ciocolată cu extra zahăr). Nu stă nimeni la coadă după tine, nu te înjură vânzătorul dacă ai uitat să-ţi cumperi hârtie igienică şi trebuie să te întorci în celalalt capăt al magazinului. Aceasta este logica sistemului de autoservire în general.
La noi însă îşi mai face apariţia un avantaj, unul foarte mare chiar, dar doar în favoarea vânzătorului: românul nu are măsura. Românul va pleca la hypermarket să-şi cumpere lapte, pentru că este cu 20 de bani mai ieftin, şi va ieşi cu coşul plin de chestii de care nu este foarte sigur că are nevoie, dar pe care le vrea.
Nu vă faceţi că nu ştiţi la ce mă refer, sigur vi s-a întâmplat şi vouă. Nicăieri nu este mai bine demonstrat acest impuls mioritic ca în preajma sărbătorilor, şi-n special a celor de iarnă. Cred că vânzătorii din magazinele de cartier fac o mare greşeală atunci când bat la casă după fiecare produs pe care-l cere cumpărătorul. Faptul că omul vede tot timpul cât are de plată îl face să se oprească.