Blogoras de oras

Sunt o persoana foarte toleranta. Extrem de toleranta. Am avut prieteni din toate categoriile sociale, cunostinte de toate culorile si la toate nivele de iq. Nu spun ca nu judec- fiindca o fac fireste unori. Dar atunci cand judec, cu toate ca sunt de parerea ca poate nu ar trebui, o fac la nivele bine stabilite in sistemul meu de valori.

Pentru nu toti oamenii pot face diferenta intre morala si superstitie, si deci marturisesc ca am vazut mai multi oameni indoctrinati de Nietzsche decat de Biblie.

Ok. Si acum urmeaza acele cateva lucruri pe care intradevar le dispretuiesc la unii oameni. Intai si intai, tin sa precizez ca oamenii cei mai evoluati din punctul meu de vedere sunt cei mai relaxati. Da, sunt acei oameni care atunci cand intri in birt dau mana cu tine si iti ofera o bere, indiferent ca esti un pierde-vara sau un milionar “bengos”.

Acei oameni care nu se lasa calcati de intrigi si barfe, care stiu sa fie discreti fara a fi secretosi si care te judeca dupa calitatea firii si nu dupa corp, haine sau dispozitie. Acei oameni care au citit o carte la viata lor si au inteles ceva din ea, astfel incat sa poarte o conversatie inteligenta, dar fara sa faca un monolog literar. Acei oameni care obosesc criticand, asa ca nu o fac cu voce tare decat in situatii extreme.

Oamenii pe care nu ii vezi barfind prea des si care nu stiu sa poarte pica. Oamenii cu care te vezi facand ceva interesant. Oameni carora le plac copiii si cainii, doar fiindca nu ar vedea vreun motiv sa nu le placa. Oamenii putin influentabili, putin spalati pe creier de pornoshaguri si ultimele modele de masini. Oameni din astia vreau eu sa cunosc.

Nu ma prea omor dupa oamenii cinici. Nu sunt de obicei nici pe jumatate atat de interesanti cat sunt de stresanti. Si asta in principal fiindca oamenii care se numesc pe sine cinici sunt de fapt doar rautaciosi. Cinismul adevarat, catzelushilor, e subtil.

Nu imi plac oamenii usor influentabili, care peste noapte isi schimba lista de winamp si preferintele in functie de prietena. Nu imi plac barbatii care ies cu blonde cu tzatze mari ca sa ii laude prietenii. A, si apropo, tineti minte cand am spus ca am vazut mai multi oameni spalati pe creier de Nietzsche decat de Biblie?

Ok, am vazut si mai multi spalati pe creier de pornoshaguri si reviste. Baieti, ca sa va spulber o dilema: nu, femeile nu ejaculeaza . Astea fiind spuse, nu imi plac oamenii care isi schimba prietenii ca pe carpe, catzelushii care pretind ca parerea lor coincide subit cu cea a unui nou prieten. Gretzos. Daca nu stii gandi singur, mai bine taci.

Bun. Nu imi plac barfele. De acord, barfesc si eu uneori maruntzisuri care ma vizeaza direct, dar foarte rar o sa ma vezi zicand “Uite dom’le pe aia ce fustitza bulinata are. Si tzatzele alea pariez ca sunt contrafacute” asa fara sa nu ma intrebe nimeni.

In mare, urasc orice comportament necivilizat. Ce ma intristeaza e ca oamenii nu stiu sa faca diferenta intre anumite calitati: intre inteligenta si demagogie, intre omul bun si omul fraier, intre omul frumos si omul care arata bine, nu stiu sa fie discreti, civilizati si cu bun simt.

In relatii detest cu infrigurare doua lucruri: infidelitatea, barbatul care da intr-o femeie si abuzul de orice fel. A fi de parere ca totul ti se cuvine e ignorant si stupid si are sa se soldeze inevitabil cu mari dezamagiri undeva in viitor.

Oamenii care se prefac indiferenti. Asta e o alta speta aparte, pe care prefer sa nu o disec aici, fiindca imi vine deja sa rad.

Omul meu e omul frumos pe dinauntru, relaxat, bun, generos si cald, cu un simt al umorului placut, care nu discrimineaza fara sa aibe motive; omul civilizat si calm, discret si intelept- deci matur.

Nu sunt un mare fan al francizei Resident Evil. In primul rand pentru ca nu ma joc, si-n al doilea pentru ca dupa primele doua filme, totul a devenit plictisitor.

Cu toate ca de obicei incerc sa gasesc parti pozitive in toate filmele, incercand sa apreciez munca celor care le-au facut, de aceasta data chiar nu am ce spune “de bine”.

De mult nu am mai vazut un film in care jocul actorilor sa fie atat de prost, un film unde actiunea sa fie mai previzibila ca Old Faithful, un film care exista degeaba.

De ce degeaba? Pentru ca cele 95 de minute nu aduc absolut nimic nou, nu pun nici macar mortarul pentru urmatoarea parte. Pentru ca da, va mai fi o parte, doar nu credeati ca totul se termina acum.

Alice se trezeste din nou capturata de Umbrela. Alice scapa din nou din camera in care era tinuta. Alice ajunge la concluzia ca trebuie sa iasa din laboratorul in care se afla camera in care era captiva. Ring any bells?

Bun, sa continuam. Alice se intalneste cu fosti aliati, sau clone ale acestora, care acum sunt de partea rea. Alice se intalneste cu fosti dusmani care acum sunt de partea ei. Alice e a total badass si impusca tot ce prinde si salveaza tot ce poate. Alice conduce un Bentley ce are spinners. Ce mai, Alice e versiunea feminina a lui Chuck Norris.

Stiti care-i partea cea mai dezmagitoare? Ca am vazut-o atat de des pe Milla aproape goala dupa care in haine mulate incat nici nu mai prezinta interes. Adica, sa ne intelegem, nici Total Recall nu a fost cine stie ce, dar macar acolo m-am amagit cu faptul ca, daca nu se bateau intre ele, macar una dintre Kate Beckinsale sau Jessica Biel era prezenta in scena in niste pantaloni mulati.