Lună: mai 2023

Cel mai comic examen

Tocmai am avut cel mai haios si cel mai stupid examen din viata mea. Spre deosebire de examenele de statistica, de exemplu, nu cerintele au fost aiurea de data asta, ci hotararea judecatoreasca pe care o aveam de comentat in sine, in timp ce inotam prin niste chestii mai absurde decat tautologiile lui Hrusca.

Sa va explic. E destul de complicat sa intru in toate detaliile tehnice, asa ca o sa incerc sa simplific, chiar daca nu o sa vi se para. Este povestea induiosatoare a unui omulet prins in capcanele sistemului si a propriului IQ. Povestea induiosatoare a unui om care lupta pentru dreptul fundamental la un proces echitabil, in timp ce lupta contra lui. Asadar:

Un tip face cerere de anulare a unui decret la Conseil-ul d’Etat francez, un fel de instanta suprema administrativa (da’ nu chiar). Decretul acesta, prin opozitie cu situatia anterioara in care se afla sa spunem doar ca ii dadea posibilitatea, dreptul, libertatea unei alegeri. Decretul spune ca in lipsa unei cereri formulate din partea cetateanului, le commissaire du gouvernement, a carui prezenta la decizia finala este foarte contestata in doctrina, asista doar la decizia finala fara sa participe la ea. Intelegeti deci ca inainte de decret, prezenta acestuia era obligatorie, iar cetateanul nu avea posibilitatea sa il excluda. Nu intru in detalii, mentionez doar ca cetateanu X nu vrea ca el sa participe. Buuuun. Ce face cetateanu X?

El face o cerere in care incearca sa isi anuleze propria libertate de a alege, adica cere o alternativa la un drept de alternativa! Adica isi cere lipsa de alternativa. El alege sa nu aleaga!

Cand imi transpira pielea pe dinauntru

Sarpele din iarba inaintand furtunos cu capul ridicat spre mine, mereu spre mine, gata sa ma muste intre ochi si sa imi scuipe puroi si venin in sange. Sa mi se arunce in fata agasat, nervos, cu ura, mai repede decat am timp sa reactionez.

Oasele lui Lucy, australopiteca, aruncate la volanul unui Aston Martin negru care accelereaza pe o autostrada pustie. Cu orbitele goale si cu scobitura nasului si cea a gurii formand un zambet sinistru, inuman, de moarta vie.

Satana leganandu-si copiii in brate, fredonand cu dor un cantecel naiv. Copiii intind manutele spre nasul Satanei, iar el le saruta cu duiosie si le suge degetelele in joaca.

Sobolani care imi cad cu duiumul in cap, pe fata, pe picior, unii inca impreunati, aratandu-si coltii si ragaind a placere. Isi tarasc cozile lungi si ascutite, privindu-ma o secunda amenintator inainte sa fuga.

Femei volubile si vorbarete, care turuie, barfesc, rad zgomotos si se intorc mereu ceva mai goale de la baie. Flamande, nesatule, isi povestesc mereu viata si bat din toc pe sub masa.

Down with love, but let it stay

Sa imi revin? Nu, mersi, in sfarsit mi-am revenit. Dar sa sarim peste acest incredibil tupeu de a-mi sugera prin mesaje ca ma ierti (tu pe mine) si sa trecem la subiect: nu. Nu mai imi scrie, nu ma mai cauta, uita ca exist. Si daca in alte dati “pa” insemna “ne vedem saptamana viitoare”, exista un moment in care se termina saptamanile viitoare si ramai cu ceea ce ai.

M-am saturat sa iert. Si am fost prea aroganta sa o fac de atatea ori. A fost incorect sa nu iti dau si eu ceea ce meriti. Sa fiu aia buna, iertatoare, care isi analizeaza criticile primite, dar nu le impune niciodata pe ale ei. Mi-a spus odata cineva ca imi place sa taxez la fiecare pas. E adevarat. Si de frica ca o voi face din nou, din obligatia pe care mi-am impus-o sa-ti intorc ceea ce mi-ai dat odata, am cam uitat sa imi fac si mie un bine.

Tu oricum esti exact opusul lui: daca el era o mamaliga incapabila de a lua decizii singura si de a actiona, tu ai un adevarat cult al sinelui. Aveti ceva in comun insa: amandoi dati din coada atunci cand vreti sa obtineti ceva.

Adevarul este ca m-am saturat sa va vad imprastiind punctul vostru de vedere, partea voastra de poveste, nevoile voastre- puncte de vedere pe care sunt convinsa ca in capul vostru le vreti adevarate si pe care le crede toata lumea adevarate in afara de -nu-i asa?- noi. Bine jucat. Din pacate, prost gandit.

Prefer fiinta aia salbatica si aroganta pe care o aduci uneori in discutie si imi displace profund asta needy si ultra-sensibila pe care o resusciteaza toate relatiile de lunga durata. Probabil ma caracterizeaza ambele. Nu stiu si nici nu ma intereseaza.

Vorba ta, viata e scurta. nu?

II) Cat despre tine, shmucks- stai linistit, doar eu iti spun asa, chiar daca tie nu iti place- tu stii foarte bine ca tin la tine de nu mai pot. Esti printre putinele persoane cu care pot discuta orice, de la carti, arta pana la jenant si la chestii la care radem ca niste cretini. Si totusi insisti sa faci pe prostul, sa ai impresia ca as avea nu stiu ce pretentii , cand cel cu pretentii nejustificate esti mereu tu.

Ia viata asa cum vine. Ma cunosti suficient de bine sa stii ca nu dau doi bani pe aia care cred ca isi apartin fiindca se pupa in cur si se plimba de mana pe strada. Si nici pe prieteni care se suna din an in pasti si se intalnesc la inmormantari, dar nu stiu nimic unul despre altul. Si stii bine ca exista relatii mult mai speciale si mai diferite decat astea limitate pe care le imparte 90% din populatie. Da, fac bine, melodia e frumoasa si astept sa iti vina mintea la cap.

Asa. Desi am deschis mai multe open relationshipsuri si am inchis doar cateva (ce pompos suna :)), nu e deloc asa) , nu gasesc ca e timpul sau locul sa dau flit sau play la altele aici. Unele doar au ajuns la stadiul asta de lipsa de contact si au fost suficient de lungi incat sa consider ca datorez asa ceva.

Incepe sa ma oboseasca viata asta moderna in care pare ca ai totul si nu ai de fapt mai nimic. Si totusi nu stiu daca imi doresc alta. Libertatea e un cuvant greu. De vazut daca merita.