Blogoras de oras

Despre cu totul altceva trebuia sa scriu astazi, dar nu m-am putut abtine. E printre putinele dimineti in care ma trezesc cu zambetu’ pe buze si nu cu frica intre coaste. Bine, mint, credeam ca e 7 seara si n-am luat-o p’aia mica de la gradi, dar dupa aia mi-am pus zambetu, jur.

Intotdeauna am preferat sa am prieteni putini, da’ buni, decat multi si prosti. De multe ori ma trezesc sau adorm cu gandul ca am dat chix pana si la capitolul asta, dar astazi, de exemplu, imi dau seama ca nu e chiar asa. Exista neintelegeri si ne pierdem cu totii rabdarea, insa voi ati trecut prin certuri, scandaluri si v-am puricat la corazon pana n-ati mai putut. Ati ramas putini si majoritatea departe, dar ati ramas. Si sunteti toti atat de misto incat nu am cuvinte.

Despre unii dintre voi am mai scris si despre altii voi mai scrie si in alte dati. Azi e pentru voi trei. Aveti ceva in comun, dar nu am sa zic ce.

• Tu, fato, mi-ai placut de cand te-am vazut prima data in poza aia cu Gheorghe. Nu mi-au lipsit decat cateva zile sa te iubesc si tot cateva zile sa imi cunosti toate angoasele, complexele si fericirile. Stiu ca sunt enervanta uneori, ca ma plang mult, ca iti povestesc chestii care nu te intereseaza si ca de multe ori nici nu te ascult, dar esti o proasta daca crezi ca nimanui nu-i pasa de tine.

Cateodata, tu nici nu ai habar, ma trezesc si citesc ce scrii si nu pot sa-mi spulber gandu’ : doamne, cat esti de misto! Cum dracu te-am gasit? Esti atat de misto incat uneori mi-e aproape ciuda. Esti atat de misto incat te-as acapara cu forta si nu ti-as mai da drumul. Si desi esti doar la o aruncatura de bat, stiu ca aruncatura aia e mai lunga decat credeam si ma multumesc cu convorbirile pe internaut si cu vocea ta aia la fel de misto si ea, la telefon. Dar hainuinimic, ne vom regasi candva curand iar, cu alcoolemia la cote alarmante, pe niste saci Coca-Cola, cu tigarile pe coate.

PieS: Te-am iubit si mai mult cand mi-ai zis “hai ca vin!”. Proasto, ai vrut sa lasi tot si sa vii. Pentru mine.

• Cu tine, zapacitule (stai linistiiit, nu zic nimic), vorbesc in fiecare seara si uneori cate trei ore la telefon. Nici nu stii, dar zilele astea m-ai trecut prin stari de tremur continuu, prin betii, singuratate si o gramada de neputinta. Ai stiut mereu ce sa zici si cand sa taci, pe cand eu nici nu stiu cuum sa reactionez cand te vad trist de imi rupi sufletu’ in doua.  Ai toate calitatile pe care le poate avea un barbat si esti constient, muistule. Da, uneori ma enervezi de mor si stiu ca si eu pe tine,  dar habar nu ai cat de tare te iubesc, fa, si cat de putin e asta doar o forma de a spune.
• Pe tine, nesatulo, te-am lasat la sfarsit, dar nu esti in niciun caz cea din urma. Si pe tine te-am placut din day one. Atunci cand ai zis ca si tu esti la Sorbona si am mers sa bem si sa barfim barbati. Asa plac eu de obicei oamenii: din day one sau deloc. Esti unul dintre prietenii aia pe care nu am sa-i regret niciodata: inteligenta, talentata, hazlie si cu un suflet mare.

Nu ai idee cat m-am bucurat ca ai venit si mi-ai batut in geam. Cu toate ca aveam telefonu inchis si ii respingeam pe toti, ai stiut sa faci ce era cel mai important: sa vii oricum. Sa-ti uiti supararea, chiar daca era spre binele meu, si sa vii oricum. Iar eu, ca sa fiu stupida pana la capat, te rasplatesc ratand festivalul ala la care muncesti de vreo 10 luni. Poti sa imi aplauzi cu lacrimi de mirare inspiratia.

Si totusi, la mine o sa gasesti oricand ce cauti, prostuto, dar cel mai important, pe mine stii cum sa ma gasesti. Chiar si cu telefonu inchis. Chiar si cand nu ma gaseste nimeni altcineva. Dar nu mai bate intai la geamul vecinilor, pentru Dumnezeu.

Am reusit cu brio sa dorm toata ziua si m-am trezit pe la 22:00. M-am invartit iar prin casa, am deschis frigiderul de vreo 20 de ori, apoi l-am inchis la loc. Nimic. Acelasi tipat ingrozitor in teasta, aceeasi greata in tot corpul. Tot de vreo 20 de ori m-am gandit sa dau drumul la gaz si nici cimitirul de elefanti nu devenise intre timp o solutie de proximitate.

Eram in bezna, becul mi se stricase din nou si ma surpam pe dinauntru, plimbandu-ma de colo colo ca o vita inaintea furtunii, asa ca am hotarat sa ies pe la 2:30 la o tigara si o gura de aer. Nici nu apucasem bine sa ies ca am si observat poarta liceului din fata in flacari. O camasa ardea revolutionar pe una din barele de fier si un pusti fugea spre coltul strazii, unde in final s-a si oprit privind agitat spre foc. Ma indreptam fix in directia lui.

Nenumaratele mele experiente cu straini- in care era sa fiu ucisa , violata si aruncata in Sena, in care am fost urmarita de cateva ori pana acasa, in care m-am batut cu cativa idioti la usa scarii sau era sa fiu rapita de proxeneti si dealeri – m-au invatat ca, desi manifest o atractie cel putin interesanta pentru delincventi, niciodata nu reuseste vreunul sa ma bata la jocul asta. Asa ca am facut lucrul cel mai logic cu putinta: m-am indreptat cu calm spre piromanul care astepta in coltul strazii, sperand sa nu interactionam si cel mai important, sa nu ma injunghie sau sa imi dea foc .

Solutia cea mai buna e deci calm si indiferenta si, in cazul in care infractorul te scoate din minti, un kick in increderea lui de sine. Majoritatea barbatilor tupeisti, prosti si agresivi se retrag in fata sigurantei, curajului si in fata unei glumite despre cat o au de mica.

De departe, cel mai amuzant e sa izbucnesti in ras cand unul si-o scoate in fata ta pe strada, s-o arati cu degetul si sa intrebi distrata “Aia e o pula?”. Expresia de pe chipul lor e de milioane! Ati fi uimiti cati domni au acest hobby de a si-o scoate-o la aer. Un nene care frecventa curtea blocului chiar isi lega panglici de ea! Cand si-o invartea, cat era de minunat, culorile se amestecau intr-un fantastic curcubeu…

Dar deviez!

In timp ce cugetam la strategia mea de intoarcere acasa, de unde sa sun la pompieri (adica inapoi spre incendiu), se opreste la 3 noaptea fix in fata mea, exact ca in filmele americane o masina de politie din care coboara cel mai frumos politist posibil . Il abordez si ii descriu incendiul de pe strada alaturata, iar el ma asigura cu cea mai mare politete ca merge sa verifice. Locul intalnirii pare sa fie unul straniu, acelasi cu al aparitiei altor personaje magice.

Acum, daca ma cunoasteti un pic, probabil stiti si my history with fire. Dupa ce am incendiat bucataria, dupa ce imi ia foc ceva de cel putin doua ori pe saptamana, dupa ce practic circula adevarate bancuri despre mine si foc, dupa ce pana si prietenii au vrut sa imi ia un extinctor de ziua mea, dupa ce pana si taica-mio imi spune Prometeu, am inceput sa mai si locuiesc in locuri in care au loc incendii masive, schimburi de focuri de arme si trafic de droguri!

Si serios, ma enerveaza nesiguranta. Nu insecuritatea, ci nesiguranta. Ma enerveaza rau. Stiti cum verific daca am lasat gazul aprins? Cu bricheta!