Category Archive : Fără categorie

Logica de pieton

Iarna-i grea, omătu-i mare. La fel şi prostia, în special a pietonilor. De ce? Pentru că pietonii trăiesc cu ideea că frânele unei maşini sunt cele mai sigure lucruri din lume şi că trecerea de pietoni are un force field mai ceva ca-n Star Wars care-i protejează de orice maşină.

Acum câteva zile un amic îmi povestea cum a ajuns cu maşina perpendicular pe drum pentru că o femeie a considerat că este ok să sară în faţa (pe roşu) lui chiar dacă el venea cu peste 50 încercând să prindă verdele. După ce s-a oprit, amicul a coborât să îi spună câte ceva de bine. Întrebată, evident retoric, ce s-ar fi făcut dacă nu-l ţineau frânele, mai ales că pe jos era zăpadă, femeia a răspuns foarte contrariată “Cum adică să nu te ţină frânele?!”.

Păi, băi dobitoaco, maşina aia are peste o tonă şi se îndreaptă către tine cu 60-70 km/h. Ce crezi, care dintre voi se opreşte mai repede şi care iese mai şifonat din contactul dintre voi? Nu frate, sunt pe trecere, trebuie să frânezi, aşa zice legea. Aşa a zis şi ea. Ia s-o întrebăm acum, în care parte te uiţi prima dată când treci strada?

Bine, scenariul de mai sus este valabil tot timpul anului, ce mă enervează teribil în această perioadă sunt pietonii care merg pe stradă. Da, ştiu ca pe trotuare nu e loc, sunt maşini parcate şi mormane de zăpadă, dar atunci când auzi că vine o maşină, mai ales pe străduţele dintre blocuri unde nu întra niciun utilaj şi zapăda e cât casa, fă şi tu un pas în lateral şi aşteaptă să treacă.

Nu, nu am nicio problemă că mergi pe stradă, ba chiar îţi dau şi prioritate şi aştept să treci atunci când pot. Dar, când strada e acoperita de zăpadă şi gheaţă, este foarte posibil să nu mai pot pleca de pe loc după ce am frânat, problema pe care tu nu o ai. Mi se pare de bun simţ, nu?

Din păcate problema nu are o soluţie. Cunosc pe cineva care a fost lovit de maşină atunci când a trecut neregulamentar strada şi o face în continuare. Darwin is proud.

Părinţi needucaţi

Săptămâna trecută am fost să văd un film animat la cinema. Foarte bun, amuzant, mişto 3D, aşa cum am spus-o deja. Invitaţia am primit-o, aşa cum se întâmplă de obicei, cu destul de multă vreme înainte şi, la fel ca de fiecare dată, atunci când un film urmează să apară atât în varianta titrată cât şi cea dublată, pe invitaţie se menţionează ce versiune va rula la avanpremieră.

De această dată, filmul pe care urma să-l vedem era titrat, spre marea mea bucurie, şi sunt sigur că nu numai a mea. Eh, ce nu înţeleg eu este de ce insistă părinţii să vină cu copiii după ei, copii ce nu sunt capabili să înţeleagă limba engleză şi nici să citească singuri subtitrarea. Este chiar atât de important ca puştiul tău de 4-6 ani să vadă acest film cu câteva zile înainte de premiera celui dublat? Este atât de scump un bilet la IMAX încât îl duci doar când vezi filmele gratuit?

Un alt aspect este acela că, în ciuda aparenţelor, noi acolo eram la muncă. Nu am fost invitaţi să mâncăm, să bem şi să vedem un film, după care să plecăm fericiţi acasă pentru că “am ieşit şi azi, ba chiar fără să scoatem vreun leu din buzunar”. Noi suntem acolo pentru că cineva vrea să promovăm acel film, fiecare prin ce metode poate. Ţi-ai lua copilul după tine la muncă dacă ai fi femeie de serviciu? Hai puiule să vezi cu ce talent şterge mami pişatul din toaletă. Nu prea cred.

Aşa că, de ce naiba trebuie să te suport pe tine tot filmul în timp ce-i citeşti plodului? Serios, vreau să mă bucur de film, nu cred că cer prea mult. Ah, şi el vrea să se bucure? Du-l dracu la varianta dublată, cu restul puradeilor, şi scuteşte-ne de dublarea ta improvizată, nu eşti Margareta Nistor.

Nici nu vreau să încep să-mi vărs nervii făcuţi de toţi copiii ce aleargă liberi prin restaurante, zbiară şi fac tot ce le trece prin cap. De ce eu nu pot să mă bucur de mâncarea mea, dar tu, cel care l-ai făcut şi care trebuie să ai grijă de el îţi vezi liniştit de discuţia pe care ai, făcând fără pic de bun simt abstracţie de ce face copilul tău?

Logică feminină

Acum câteva clipe discutam cu o domnişoară pe care o remarcasem, dar cu care nu mai avusesem vreun schimb de replici prea amplu. Am înţeles apoi şi de ce.

Conversaţia a ajuns în punctul în care ea se plângea de volumul de muncă pe care îl are de făcut, eu, încercând să o susţin, i-am spus “eh, e bine că faci faţă”, moment în care, fără nicio ezitare, fata răspunde “şi dacă nu pot face faţă, fac spate”.

După un moment de linişte în care să-i dau timp să realizeze ce a spus, astfel încât să mă asigur că nu a fost o greşeală, ci intenţie, îi spun râzând “dacă făceam eu gluma asta, aş fi fost un porc nesimţit, aşa, făcută de tine, este în regulă, şi chiar de apreciat din partea unei fete.” Problema a apărut la următoarea replică a ei “păi acum pot să fac astfel de glume, că mi-am găsit prieten, nu trebuie să mai fac pe domnişoara căreia-i place shoppingul.”

Stai aşa, să înţeleg. Tu de fapt eşti caterincă, ştii să faci glume “d-astea”, dar încercai să pari o piţipoancă doar pentru că asta crezi că vor bărbaţii? Foarte, foarte greşit. Da, există cei care caută astfel de tipe, dar doar pentru că şi ei sunt limitaţi, pentru că nici ei nu sunt în stare să susţină o discuţie complexă. Vrei un astfel de tip lângă tine, mai ales când tu, aparent, eşti în stare de mai mult? Înseamnă că m-am înşelat.

Un bărbat ce caută o relaţie, nu doar ceva să fută, va pune mult accent pe capacitatea ta de a îi stimula şi creierul din cap, nu doar cel dintre picioare.

Păcat de astfel de fete care ajung să pună suflet într-o relaţie cu un astfel de specimen şi, când vor realiza de fapt pe cine au lângă ele, va fi prea târziu. Pe de altă parte, am găsit o explicaţie pentru faptul că nu-mi place nicio tipă şi sunt singur (yeah, rite).

Prima bere fără alcool

De când mi-am luat carnetul de conducere am trecut prin 2 faze destul de bine definite. Prima, cea în care nu aveam maşină şi puteam bea oricând, orice, oricum, era cea care ne definea verile.

A doua, cea în care natura locului de muncă îmi impunea să conduc, era 99% lipsită de alcool, chiar şi în weekend, când comoditatea deplasării rapide învingea plăcerea unei halbe reci. De un an de zile însă, prima fază nu îşi mai face apariţia. De un an zile nu prea mai beau.

Nu o dată mi s-a prezentat alternativa unei beri fără alcool şi, de cele mai multe ori, o refuzam imediat, argumentând că a bea o bere fără alcool este la fel de plăcut ca un sex oral cu prezervativ.

Au fost şi momente în care îmi doream atât de tare o bere, încât ideea nu suna tocmai îngrozitor. Cu toate acestea, de fiecare dată, mi se demonstra că mai bine râd tovarăşii de mine pentru cea beau o cola, decât să mă supun acelui gust oribil.

Toate acestea s-au schimbat ieri, când, pentru pentru prima oară în viaţa mea, am terminat o astfel de bere. Trebuie să recunosc că prima reacţie a fost asemănătoare celor anterioare, “bă, e naşpa, ia să vedem ce sucuri au”. Dar, după ce m-am decis să mai încerc una, una care chiar să fie rece şi pe care s-o beau direct din cutie, aşa cum fac bărbaţii adevăraţi, am descoperit ceva nou, ceva ce nu credeam că există, o bere fără alcool cu gust de bere!

Autoservire

Utilitatea sistemului de autoservire este lesne de înţeles: îţi alegi ce vrei, cât vrei, când vrei (asta dacă nu eşti blocat în spatele vreunei grase care nu se poate hotărî pe ce tip de pâine integrală să-şi întindă crema de ciocolată cu extra zahăr). Nu stă nimeni la coadă după tine, nu te înjură vânzătorul dacă ai uitat să-ţi cumperi hârtie igienică şi trebuie să te întorci în celalalt capăt al magazinului. Aceasta este logica sistemului de autoservire în general.

La noi însă îşi mai face apariţia un avantaj, unul foarte mare chiar, dar doar în favoarea vânzătorului: românul nu are măsura. Românul va pleca la hypermarket să-şi cumpere lapte, pentru că este cu 20 de bani mai ieftin, şi va ieşi cu coşul plin de chestii de care nu este foarte sigur că are nevoie, dar pe care le vrea.

Nu vă faceţi că nu ştiţi la ce mă refer, sigur vi s-a întâmplat şi vouă. Nicăieri nu este mai bine demonstrat acest impuls mioritic ca în preajma sărbătorilor, şi-n special a celor de iarnă. Cred că vânzătorii din magazinele de cartier fac o mare greşeală atunci când bat la casă după fiecare produs pe care-l cere cumpărătorul. Faptul că omul vede tot timpul cât are de plată îl face să se oprească.

E femeie, e proastă

Deseori bărbaţii se plâng, se vaită, înjură şi ar vrea să scape de toate femeile de pe şosele, şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Ieri însă am văzut un moment de dreptate divină, un moment în care o femeie a încurcat o altă femeie.

Situaţia a fost destul de simplă: coadă la semafor, una vroia să schimbe banda şi a apucat să-şi bage botul, cealaltă, ori n-a vrut s-o lase, ori nu se uita pe unde merge, ori aplica regula numărul unu din cartea de legislaţie pentru femei “Am prioritate, deci trec, indiferent de ce-i în jurul meu.” Frână, claxon, ţipete; nimic ieşit din comun.

Duduia care a schimbat banda, ajungând în dreptul meu şi văzând că râd, îmi spuse “E femeie, e proastă.” Oare ea a realizat ce zice? A conştientizat că şi-a recunoscut în faţa mea poziţia pe care o ocupă după ce iese din parcare? Prin capul ei de blondă o fi trecut în acel moment, sau chiar şi după, gândul că ne-a dat nouă, bărbaţilor, celor dotaţi cu instrumentele necesare mânuirii unui autovehicul, dreptate într-o dispută ce datează de când prima piţipoancă şi-a luat carnetul pe banii lu’ tăticu?

I-am zâmbit şi mi-am văzut mai departe de drum, bucuros că există acele clipe când, până şi ele, se lovesc de nervii cauzaţi prin refuzul insistent în faţa transportului în comun.

Samsung Galaxy S21 Ultra primeste un scor mai mic decât S20 Ultra

DxOMark și-a încheiat recenzia la camera Samsung Galaxy S21 Ultra (folosind o unitate alimentată cu Exynos), iar rezultatele nu sunt bune – scorul general este doar 121. Nu numai că este atât de scăzut, dar este mai puțin decât cele 126 de puncte acordate Galaxy S20 Ultra de acum un an. Notă: S20 Ultra a fost retestat cu versiunea 4 a procesului de revizuire, astfel încât scorurile ar trebui să fie comparabile.

Să analizăm diferenta. Modelul 2021 a primit 128 de puncte pentru fotografie, 76 pentru zoom și 98 pentru video. Telefonul mai vechi se potrivea cu scorul de 128 de fotografii, dar se află înaintea categoriilor de zoom (88) și video (106).

Ce a mers prost? Ei bine, în testul de zoom, camera ultra de la Samsung a funcționat bine, problema era la celălalt capăt – cele două module de teleobiectivitate nu au reușit să se ridice la nivelul așteptărilor.

În estimarea lui DxOMark, acel periscop de 10x și modulul suplimentar de zoom mediu nu merită mult în comparație cu setarea de zoom originală de pe S20 Ultra.

Am un laptop maidanez

Vine acel moment in viata oricarui posesor de laptop cand… isi varsa cafeaua peste el. Asa ca, pentru a nu face rabat, in aceasta dimineata am varsat o “gura” buna de cafea peste Acer Aspire One-ul din dotare.

Skill-urile mele de IT-ist desavarsit m`au facut sa`l opresc si sa`i scot bateria in cateva secunde. Nu destul de repede insa pentru a scapa curat: laptopul pornea insa tastatura nu mai vroia sa reactioneze corespunzator. Tasta C ramasese blocata, chit ca nu era fizic apasata, iar A si L nu mai functionau.

Din fericire, stiu un service foarte bun cu care am lucrat si`n trecut. Baietii de la Dr. Laptop mi`au desfacut si curatat laptopul, urmat de o schimbare inevitabila a tastaturii, in mai putin de 15 minute. Am platit (cu discount, ca doar ne cunoastem), si mi`am vazut mai departe de munca.

De ce totusi maidanez? Pentru ca nu mai exista pe stoc tastatura neagra, culoarea nativa a laptopului, nu din cauza jegului meu, si m`am ales cu una alba. Este putin ciudat, dar functioneaza, si asta este tot ce conteaza in acest moment.

Din nou, multumiri multiple baietilor de la Dr. Laptop, un service unde va recomand sa va duceti pentru orice problema ati avea cu un laptop ce nu mai este in garantie.

Ca bajetii?

Salutul intre baieti e unul simplu si general acceptat, “se da noroc”. Noi nu ne facem cu mana, nu ne pupam pe obraji, nu ne spunem “ce frumos iti sta azi”. Noi ne strangem mainile.

Eh, o regula de bun simt ce credeam ca este general acceptata printre noi spune ca atunci cand te duci intr`un grup de baieti unde nu`l cunosti decat pe unul dintre ei ii saluti pe toti. Asa se face.
Se pare totusi ca nu e chiar asa. Ori sunt eu ala diferit datorita originii mele (provin dintr`un liceu de baieti unde dadeai noroc de cate 20 de ori pe zi, pe putin) ori altii n`au invatat aceste reguli de salut.

Am fost pus zilele trecute intr`o situatie naspa, si nu pentru mine, ci pentru cei cu care eram la masa. A venit un tip pe care`l stiu, dar cam atat, m`a vazut, s`a uitat la cei care erau la masa, m`a salutat pe mine, a sarit vreo 2 persoane, a dat mana cu altul pe care`l stia, a mai aruncat o privire peste restul, si`a plecat.

Pai astea nu se fac ma. Nu e “bajeteste” ca sa zic asa. Alta chestie pe care o poate face un baiat ce este la fel de grava, poate si mai rau, este sa lase pe cineva cu mana intinsa. Alin avea o vorba: “Nu`ti lasi nici cel mai mare dusman cu mana intinsa”.

Revenind. Tipul acela merita ca data viitoare cand vine sa salute sa fie lasat ca`n situatia de mai sus, cu mana intinsa. Sau, in cazul in care e deja la masa, sa fie sarit, asa cum a facut si el.

Trebuie sa scriu ceva

Frunzaream presa online, ma uitam la ce muzica a mai aparut, nimic interesant, nimic de comentat.

Urmeaza practica si sesiunea si sincer sa fiu mi`e teama. Trebuie sa ies din starea de lene in care mi`e atat de bine si sa`mi pun creierii la munca.

Sambata am reunit, oarecum, gasca veche la mine acasa. Bomber, sava, beje si ion la o bere. Totusi nu mai era ca inainte. Ne`am maturizat, poate prea mult si prea repede pentru binele nostru. Facultati, unii si munca, incet dispare din noi si ultima urma de “tinerete”. E trist ca deja te simti un pion al sistemului. Iti faci treaba pentru ca asa trebuie, inveti ca asa trebuie, socializezi ca asa trebuie, dar fara acelasi chef ca inainte.

Rutina ne acapareaza rand pe rand… Iar acest post este unul prost, foarte prost, nici nu stiu de ce insist sa mai scriu la el.

Lunile astea au fost dezastruase pentru relatii de toate felurile. S`au rupt prietenii, s`au destramat gasti, fiecare luand o alta cale ce i se parea mai buna lasand in urma persoane cu care nu mai era pe aceiasi lungime de unda. La sfarsitul lui aprilie m`am speriat de cate relatii de lunga durata, iubiri, s`au sfarsit brusc. Peste tot auzeam “m`am despartit de ea/el”, peste tot oameni care cautau ceva care sa`i faca sa uite, alcool, alta relatie sau doar distractie cu prietenii.
Cu toate astea exista si`o parte buna, orice final inseamna un nou inceput, iti da voie sa te regasesti si, de ce nu, sa te reinventezi.

Personal sunt intr`un fel de purgatoriu, nestiind inctro sa ma indrept si lasand mare parte din aceasta decizie pe seama celor din jurul meu si influenta acestora asupra mea. Ma las purtat de val nepasandu`mi foarte tare de ce se intampla in jurul meu. Planuri majore nu am decat pe termen lung asa ca nu ma stresez prea tare momentan.

Astept sa treaca sesiunea si astept vara. Astept berea la terasa seara si cafeaua bauta pe balcon la discutii filosofice. Timpul trece indiferent daca noi vrem asta, tot el vindeca si reinvie. Noi devenim oameni “mari” dar care inca isi doresc sa fie iar pustanii care se pisau unul dupa altul in linie pe strada dupa care sa masoare distanta.