Cel mai comic examen
Tocmai am avut cel mai haios si cel mai stupid examen din viata mea. Spre deosebire de examenele de statistica, de exemplu, nu cerintele au fost aiurea de data asta, ci hotararea judecatoreasca pe care o aveam de comentat in sine, in timp ce inotam prin niste chestii mai absurde decat tautologiile lui Hrusca.
Sa va explic. E destul de complicat sa intru in toate detaliile tehnice, asa ca o sa incerc sa simplific, chiar daca nu o sa vi se para. Este povestea induiosatoare a unui omulet prins in capcanele sistemului si a propriului IQ. Povestea induiosatoare a unui om care lupta pentru dreptul fundamental la un proces echitabil, in timp ce lupta contra lui. Asadar:
Un tip face cerere de anulare a unui decret la Conseil-ul d’Etat francez, un fel de instanta suprema administrativa (da’ nu chiar). Decretul acesta, prin opozitie cu situatia anterioara in care se afla sa spunem doar ca ii dadea posibilitatea, dreptul, libertatea unei alegeri. Decretul spune ca in lipsa unei cereri formulate din partea cetateanului, le commissaire du gouvernement, a carui prezenta la decizia finala este foarte contestata in doctrina, asista doar la decizia finala fara sa participe la ea. Intelegeti deci ca inainte de decret, prezenta acestuia era obligatorie, iar cetateanul nu avea posibilitatea sa il excluda. Nu intru in detalii, mentionez doar ca cetateanu X nu vrea ca el sa participe. Buuuun. Ce face cetateanu X?
El face o cerere in care incearca sa isi anuleze propria libertate de a alege, adica cere o alternativa la un drept de alternativa! Adica isi cere lipsa de alternativa. El alege sa nu aleaga!