Corporate something something

Corporate something something

Am aproape o luna de cand m-am angajat la o firma multinationala (sunt specializati pe tot felul de solutii it plus ceva marketing). Postul pe care il ocup este de Asistent Manager (asa scrie in contract, de fapt sunt secretara, dar suna mai frumos in contract) si nu e nimic extraordinar sau iesit din comun. Fac cam aceleasi lucruri pe care le faceam cand lucram la laborator. Singura mare diferenta este mediul…

Tinuta office este obligatorie, dar nu este rigida si stricta (mai poti sa arunci un jeans sau un tricou pe sub sacou), dar oamenii in sine pe mine ma debusoleaza. Corporate bastards… parca au fost spalati pe creier. Tot ce stiu este munca, munca, munca. Ma sperie si sper din tot sufletul sa nu ajung asa. Si pe langa faptul ca sunt workaholics, ideile si valorile lor constat ca sunt aproape diametral opuse cu ale mele. Am un sentiment ciudat cand ajung printre ei in pauza… discutiile lor nu ma palpita si de foarte multe ori mi se pare ca sunt falsi.

Dar eh, it’s not all that bad. Job-ul in sine e foarte ok, salariul e decent, iar cu oamenii o sa ma obisnuiesc pana la urma si oricum nu trebuie sa leg prietenii extraordinare cu ei… trebuie doar sa ne intelegem si sa lucram bine impreuna. Insa pe zi ce trece imi dau seama ca eu nu sunt facuta pentru corporate life. Eu vreau asistenta sociala, tinerii mei delincventi si evenimentele si programele de asistenta sociala. Oamenii care lucreaza in domeniul asistentei sociale sunt mult mai sinceri (atat cu ei, cat si cu cei din jurul lor) si din punctul meu de vedere mai reali, cu probleme, cu imperfectiuni si cel mai important cu mai putine masti.