Daca as fi trait in alta epoca, ati scrie CD-uri cu un soft care imi poarta numele
Am reusit cu brio sa dorm toata ziua si m-am trezit pe la 22:00. M-am invartit iar prin casa, am deschis frigiderul de vreo 20 de ori, apoi l-am inchis la loc. Nimic. Acelasi tipat ingrozitor in teasta, aceeasi greata in tot corpul. Tot de vreo 20 de ori m-am gandit sa dau drumul la gaz si nici cimitirul de elefanti nu devenise intre timp o solutie de proximitate.
Eram in bezna, becul mi se stricase din nou si ma surpam pe dinauntru, plimbandu-ma de colo colo ca o vita inaintea furtunii, asa ca am hotarat sa ies pe la 2:30 la o tigara si o gura de aer. Nici nu apucasem bine sa ies ca am si observat poarta liceului din fata in flacari. O camasa ardea revolutionar pe una din barele de fier si un pusti fugea spre coltul strazii, unde in final s-a si oprit privind agitat spre foc. Ma indreptam fix in directia lui.
Nenumaratele mele experiente cu straini- in care era sa fiu ucisa , violata si aruncata in Sena, in care am fost urmarita de cateva ori pana acasa, in care m-am batut cu cativa idioti la usa scarii sau era sa fiu rapita de proxeneti si dealeri – m-au invatat ca, desi manifest o atractie cel putin interesanta pentru delincventi, niciodata nu reuseste vreunul sa ma bata la jocul asta. Asa ca am facut lucrul cel mai logic cu putinta: m-am indreptat cu calm spre piromanul care astepta in coltul strazii, sperand sa nu interactionam si cel mai important, sa nu ma injunghie sau sa imi dea foc .
Solutia cea mai buna e deci calm si indiferenta si, in cazul in care infractorul te scoate din minti, un kick in increderea lui de sine. Majoritatea barbatilor tupeisti, prosti si agresivi se retrag in fata sigurantei, curajului si in fata unei glumite despre cat o au de mica.
De departe, cel mai amuzant e sa izbucnesti in ras cand unul si-o scoate in fata ta pe strada, s-o arati cu degetul si sa intrebi distrata “Aia e o pula?”. Expresia de pe chipul lor e de milioane! Ati fi uimiti cati domni au acest hobby de a si-o scoate-o la aer. Un nene care frecventa curtea blocului chiar isi lega panglici de ea! Cand si-o invartea, cat era de minunat, culorile se amestecau intr-un fantastic curcubeu…
Dar deviez!
In timp ce cugetam la strategia mea de intoarcere acasa, de unde sa sun la pompieri (adica inapoi spre incendiu), se opreste la 3 noaptea fix in fata mea, exact ca in filmele americane o masina de politie din care coboara cel mai frumos politist posibil . Il abordez si ii descriu incendiul de pe strada alaturata, iar el ma asigura cu cea mai mare politete ca merge sa verifice. Locul intalnirii pare sa fie unul straniu, acelasi cu al aparitiei altor personaje magice.
Acum, daca ma cunoasteti un pic, probabil stiti si my history with fire. Dupa ce am incendiat bucataria, dupa ce imi ia foc ceva de cel putin doua ori pe saptamana, dupa ce practic circula adevarate bancuri despre mine si foc, dupa ce pana si prietenii au vrut sa imi ia un extinctor de ziua mea, dupa ce pana si taica-mio imi spune Prometeu, am inceput sa mai si locuiesc in locuri in care au loc incendii masive, schimburi de focuri de arme si trafic de droguri!
Si serios, ma enerveaza nesiguranta. Nu insecuritatea, ci nesiguranta. Ma enerveaza rau. Stiti cum verific daca am lasat gazul aprins? Cu bricheta!