Desertaciune
La examenul de azi dimineata, toti erau ciufuliti, de parca am fi dormit toti la facultate, unul peste altul. Epuizati dupa examenele de economie si in asteptarea celor de drept penal si administrativ. Eu eram la fel de obosita, desi nu invatasem nimic de o saptamana. Nu am dormit nimic totusi, si cele doua ore in care am stat in pat am tremurat de la cafeina, frig si inca ceva.
M-au plictisit teribil cele vreo 4 examene, majoritatea cu cel putin un subiect din criza financiara. Anul asta, la putinele cursuri la care am asistat, mi-a fost foarte greu sa ma concentrez. Mi-a fost greu si sa invat. Cumva imi lipseste puterea de a ma autoconvinge ca ma intereseaza in vreun fel toate astea. Eu, candva exemplul perfect de ambitie, as lua acum cu bunavoie un curs despre economia resurselor interne.
Undeva in fundal, prietenul imi tot oferea pe tava teoria lui de viata. O stiu pe de rost, parca il aud si acum: “traiesti din accident in accident si iti merge totul prost din lipsa de organizare. iar chestiile pe care trebuie sa le faci trebuie facute fiindca asa castigi bani pe care sa ii folosesti in a face ce iti place tie”. Il admir pe omul asta, chiar il admir. Nu i-as recunoaste-o niciodata in fata, desi presupun ca citeste chiar acum. Ii iese totul perfect, e perfect organizat, banii ii curg, are timp de vacante, e inteligent si matur. Pe de cealalta parte, la un click departare, Darius face turul Europei cu o trotineta. Parca prefer a doua varianta.
Criza asta financiara ma lasa rece. Isterie totala. Profesorii deja sunt iarasi in greva, rastimp in care eu voi citi probabil romane. Mor copiii in Gaza, dar mor si pe strada, in frig, in timp ce vreo mama inconstienta le rupe manuta mestecand vulgara seminte. Bine ca mai adopta Angelina Jolie cate unul , vanitatea unora face macar o data pe an ceva bine. Si da, o lasa criza asta ceva oameni pe drumuri, da cu vointa isi gasesc altceva. E bine sa ai ambitii.