Dilema pitipoancei
Ieri eram in autobuz asteptand ca acesta sa plece de la cap de linie si am scos capul pe geam sa mai iau niste aer, stiti cu totii cum e sa mergi cu transportul in comun in perioada asta.
In fara ochilor vad un cuplu. El cu slapi, ochelari de soare, bermude si`un maieu pe care nu stiu ce scria, probabil ceva legat de cat de italian e gigoloul din el si tariful pe care`l percepe.
(Paranteza: oare daca se duce cineva la un cocalar d`asta, ii scoate cat scrie pe el, 500 de euro sa zicem, si`i spune “ia`ti banii, acum taci si suge!” ce`o fi?)
Revenind la cuplu. Ea avea o pereche de pantaloni de “trening” d`aia de dormi in ei, din bumbac, ochelari de buburuza pe ochi, cercei cat inelele de hulla`hup sau cum s`o scrie, ati prins voi ideea. Erau o pereche perfecta.
Ea era foarte nervoasa in timp ce el o privea cu dispret si indiferenta si isi mai arunca un ochi pe ecranul telefonului mobil pe care, din ce am inteles eu, scria un sms. Ea facea spume pe acolo repetandu`i c`o dispera, ca nu mai poate, ca o omoara cu zile, ca bla bla bla.
Apogeul a fost atunci cand pitipoanca noastra a scos din ea urmatoarele afirmatii:
De ce fugi ba de mine, a?
Uite, mi`am rupt doua unghii cand te`am tras!
Si saptamana trecuta mi`ai mai rupt doua!
Eu cum umblu ma pe strada asa?!
Eu pentru ce muncesc ma?!
Si atunci enigma universului mi`a fost dezvaluita: pitipoancele muncesc ca sa`si faca manichiura!