Blogoras de oras

Sa imi revin? Nu, mersi, in sfarsit mi-am revenit. Dar sa sarim peste acest incredibil tupeu de a-mi sugera prin mesaje ca ma ierti (tu pe mine) si sa trecem la subiect: nu. Nu mai imi scrie, nu ma mai cauta, uita ca exist. Si daca in alte dati “pa” insemna “ne vedem saptamana viitoare”, exista un moment in care se termina saptamanile viitoare si ramai cu ceea ce ai.

M-am saturat sa iert. Si am fost prea aroganta sa o fac de atatea ori. A fost incorect sa nu iti dau si eu ceea ce meriti. Sa fiu aia buna, iertatoare, care isi analizeaza criticile primite, dar nu le impune niciodata pe ale ei. Mi-a spus odata cineva ca imi place sa taxez la fiecare pas. E adevarat. Si de frica ca o voi face din nou, din obligatia pe care mi-am impus-o sa-ti intorc ceea ce mi-ai dat odata, am cam uitat sa imi fac si mie un bine.

Tu oricum esti exact opusul lui: daca el era o mamaliga incapabila de a lua decizii singura si de a actiona, tu ai un adevarat cult al sinelui. Aveti ceva in comun insa: amandoi dati din coada atunci cand vreti sa obtineti ceva.

Adevarul este ca m-am saturat sa va vad imprastiind punctul vostru de vedere, partea voastra de poveste, nevoile voastre- puncte de vedere pe care sunt convinsa ca in capul vostru le vreti adevarate si pe care le crede toata lumea adevarate in afara de -nu-i asa?- noi. Bine jucat. Din pacate, prost gandit.

Prefer fiinta aia salbatica si aroganta pe care o aduci uneori in discutie si imi displace profund asta needy si ultra-sensibila pe care o resusciteaza toate relatiile de lunga durata. Probabil ma caracterizeaza ambele. Nu stiu si nici nu ma intereseaza.

Vorba ta, viata e scurta. nu?

II) Cat despre tine, shmucks- stai linistit, doar eu iti spun asa, chiar daca tie nu iti place- tu stii foarte bine ca tin la tine de nu mai pot. Esti printre putinele persoane cu care pot discuta orice, de la carti, arta pana la jenant si la chestii la care radem ca niste cretini. Si totusi insisti sa faci pe prostul, sa ai impresia ca as avea nu stiu ce pretentii , cand cel cu pretentii nejustificate esti mereu tu.

Ia viata asa cum vine. Ma cunosti suficient de bine sa stii ca nu dau doi bani pe aia care cred ca isi apartin fiindca se pupa in cur si se plimba de mana pe strada. Si nici pe prieteni care se suna din an in pasti si se intalnesc la inmormantari, dar nu stiu nimic unul despre altul. Si stii bine ca exista relatii mult mai speciale si mai diferite decat astea limitate pe care le imparte 90% din populatie. Da, fac bine, melodia e frumoasa si astept sa iti vina mintea la cap.

Asa. Desi am deschis mai multe open relationshipsuri si am inchis doar cateva (ce pompos suna :)), nu e deloc asa) , nu gasesc ca e timpul sau locul sa dau flit sau play la altele aici. Unele doar au ajuns la stadiul asta de lipsa de contact si au fost suficient de lungi incat sa consider ca datorez asa ceva.

Incepe sa ma oboseasca viata asta moderna in care pare ca ai totul si nu ai de fapt mai nimic. Si totusi nu stiu daca imi doresc alta. Libertatea e un cuvant greu. De vazut daca merita.