Blogoras de oras

L-am privit azi mai de aproape, avea o expresie mai buna, mai plina de blandete decat ai tu. Zambeste mai curat, fara grimase, are chipul mai luminos, chiar un pic stanjenitor, aproape ca un pastor, uneori cand saluta. Insa in toate celelalte gesturi e liber, rade cu lejeritate si umor, intelege prin franturi si explica amabil. Vorbim de carti si de calatorii, si ne vorbim usor.

Tu, iubitule, esti imbatranit. Imbatranit nu de varsta, ci de aroganta. Daca ti-as intinde azi un bilet de teatru ai simula o durere de cap.

Ma plictisesti, iubitule, ma plictisesti. Nici sa facem amor nu ne place, de ce continuam? De ce ma strangi de gat si eu ma intorc, de ce ma scarbesti si eu te vreau inapoi? Ma obosesti, si eu te obosesc la randu-mi si ne invartim in fraze in loc sa ne iubim frumos. Iti reprosez lipsa sufletului. Fiindca nu il ai iubitule, decat din cand in cand. Si ce sa fac eu cu hair styleul tau italienesc si cu cei mai frumosi ochi pe care ii poate vedea o femeie, ce?

Iubitule, nu cred ca ar trebui te mai iubesc. Dormi cu mine.