La multi ani!

La multi ani!

E 22:20 in Paris si ascult Aerosmith inainte sa plec cat afara e inca circulabil. Nu mi-a placut niciodata sa fac liste de sfarsit de an, insa astazi parca simt oarecum nevoia sa trasez niste directii generale. Nimic de mare anvergura, poate o mica ordine afectiva in uriasa dezordine din jur.

Nu ma omor dupa Revelion. De cativa ani Revelionul e o insiruire haotica de sortimente de bautura si de barbati. Cel putin la ultimele doua-trei Revelioane am fost atat de beata incat de abia tin minte ce s-a intamplat. Tin minte insa o groaza de lucruri care, poate cu exceptia anului trecut, mi-am dorit in ziua urmatoare sa nu se fi intamplat.

Nu a fost nici un an foarte misto, asa ca ma bucur ca trece. Asta desi in zodiacul meu scrie ca voi avea unul si mai rau. Cred ca sunt si singura persoana careia pana si Fortune Cookies-urile de pe Facebook ii prezic ghinion si nenorociri in anii care vor urma. Ha!

Spun ca nu a fost un an foarte misto fiindca am lasat sa se destrame pur si simplu tot ce construisem in atatia ani. Spunea Cristian Tudor Popescu intr-o seara la o emisiune o chestie care mi-a placut, si anume ca la un moment dat incepuse sa isi construiasca ratarea ca pe o forma de protest. Cred ca nici macar eu nu puteam sa concentrez in cuvinte atat de bine ceea ce fac de atat timp, uneori chiar fara voia mea directa. “Voia”, cuvant tampit…in capul meu exista o gramada de vointe concurente si de multe ori contradictorii, din care de multe ori ma folosesc in mod parsiv de unele ca sa le pacalesc pe celelalte.

A fost un an in care la un moment dat m-am trezit ca abandonasem viata cu totul: servici, facultate, teatru, iesiri. Tot. In rest, a fost unul in care m-am chinuit intr-o relatie cu un om pana la urma bun, dar care nu mergea (relatia, nu omul); in care am iubit; in care am facut dragoste; in care am tinut la prieteni; in care am facut sex; in care am folosit, dar am si fost folosita; in care am facut rau gratuit, dar si mult bine gratuit; in care am dezamagit si am fost dezamagita; in care am ras atat de mult si maniacal incat sunt perfect convinsa ca sunt bipolara cu adevarat; in care m-am reapucat de scoala; in care m-am reapucat de teatru; in care am baut si mi-am fumat mintile mult, dar poate mai rar; in care m-am certat si m-am impacat; in care mi-am iesit din pepeni; in care mi-au crescut pepenii; in care am citit carti faine si m-am uitat la filme bune; in care am pierdut nopti aiurea; in care am invatat sa gatesc; in care am calatorit; in care m-am lasat de fumat si de carne .

Chestiile pe care mi le doresc pentru mine pe anul viitor sunt poate un pic mai multa grija fata de propria persoana, fata de cariera si mai ales fata de sanatatea mea, sanatate pe care am neglijat-o in ultimul hal. O alimentatie mai corecta, mai multa miscare, ordine in casa,in cap si corazon. Nu prea exista lucruri pe care nu stiu sau nu pot sa le fac, iar daca exista ele sunt foarte putine.

Asa ca imi doresc inainte de toate SA VREAU sa le fac cu toata fiinta. Din fericire ma cunosc foarte bine, atat de bine incat stiu cu precizie cand sunt incorecta, cand sunt proasta, cand sunt rea, cand sunt desteapta, cand sunt calculata, cand sunt prea indulgenta, prea delasatoare, prea lenesa, prea usor de manipulat sau prea neiertatoare. Asa ca as vrea sa ma folosesc de chestiile astea ca sa ies din logica asta continua in care simt ca inca exista multe lucruri care ma depasesc si ma invalideaza si refuz voit sa le pun in miscare pe celelalte.

Imi mai doresc tot ce-i mai bun pentru restul lumii si pt mine (sanatate, fericire, curaj, inspiratie,viata, alea alea) si mici prostioare. Cum ar fi: sa invat multe chestii cu mare eficienta, sa ii vad pe ai mei mai des, sa ma reapuc de lucru si de facultate in forta, sa invat sa merg pe bicicleta, sa imi fac timp sa inot si sa dansez, sa fac ce imi place, sa scriu piesele de teatru pe care le am deja conturate in cap si sa le pun in scena (cu mult ajutor), sa calatoresc si sa fiu surprinsa des si placut de persoane care sa nu ma oboseasca.