Logică feminină

Logică feminină

Acum câteva clipe discutam cu o domnişoară pe care o remarcasem, dar cu care nu mai avusesem vreun schimb de replici prea amplu. Am înţeles apoi şi de ce.

Conversaţia a ajuns în punctul în care ea se plângea de volumul de muncă pe care îl are de făcut, eu, încercând să o susţin, i-am spus “eh, e bine că faci faţă”, moment în care, fără nicio ezitare, fata răspunde “şi dacă nu pot face faţă, fac spate”.

După un moment de linişte în care să-i dau timp să realizeze ce a spus, astfel încât să mă asigur că nu a fost o greşeală, ci intenţie, îi spun râzând “dacă făceam eu gluma asta, aş fi fost un porc nesimţit, aşa, făcută de tine, este în regulă, şi chiar de apreciat din partea unei fete.” Problema a apărut la următoarea replică a ei “păi acum pot să fac astfel de glume, că mi-am găsit prieten, nu trebuie să mai fac pe domnişoara căreia-i place shoppingul.”

Stai aşa, să înţeleg. Tu de fapt eşti caterincă, ştii să faci glume “d-astea”, dar încercai să pari o piţipoancă doar pentru că asta crezi că vor bărbaţii? Foarte, foarte greşit. Da, există cei care caută astfel de tipe, dar doar pentru că şi ei sunt limitaţi, pentru că nici ei nu sunt în stare să susţină o discuţie complexă. Vrei un astfel de tip lângă tine, mai ales când tu, aparent, eşti în stare de mai mult? Înseamnă că m-am înşelat.

Un bărbat ce caută o relaţie, nu doar ceva să fută, va pune mult accent pe capacitatea ta de a îi stimula şi creierul din cap, nu doar cel dintre picioare.

Păcat de astfel de fete care ajung să pună suflet într-o relaţie cu un astfel de specimen şi, când vor realiza de fapt pe cine au lângă ele, va fi prea târziu. Pe de altă parte, am găsit o explicaţie pentru faptul că nu-mi place nicio tipă şi sunt singur (yeah, rite).