Old guns and innocent roses

Old guns and innocent roses

Toata viata am fost o pustoaica rock. Am avut perioade in care ma imbracam cu fusta de blugi peste pantaloni, camasi in carouri si tenisi colorati. In care purtam ghiozdane cu ace de siguranta. In care ma machiam cu negru la ochi. Totusi, nu am exagerat niciodata: nu ma vedeai cu unghii negre si nu ascultam korn ca si toti wannabesii din zona. Rockereala mea era autentica fiindca ramaneam la clasici si de acolo imi alegeam singura directiile. Ele depindeau evident de mood, caci The Cardigans si AC/DC nu erau tot acolo, dar pe cineva nu depasea nimeni.

Pe la 16- 17 ani nu existau gods mai mari decat Guns’n’Roses. Ei erau apogeul trairilor sufletesti, iubirilor wannabe, paroxismul muzical, rock , putere, bere , cele mai tari clipuri si cei mai dumnezeiesti barbati adunati la un loc: Axl Rose, Slash and the band. Nu existau solouri mai perfecte si in acelasi timp profund de nepretentioase, gagici mai misto, balade mai triste si power-rock mai motivant. Ei erau inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega.

Cu timpul am mai crescut si barurile rock au inceput sa mi se para infantile. Rock mai ascultam, dar m-am dat pe ritmuri mai simandicoase, desi nu prea am parasit niciodata aria rock-jazz-D&B and such. Trupa era oricum despartita, Axl huiduit si Slash comod in Velvet Revolvers.

Am ascultat in zilele astea Chinese Democracy, albumul “proaspat “al celor de la Guns. Nu prea suna, zic unii, a Guns ,dar baietii au incercat ritmuri noi: sunt de acord. Nu sunt acelasi format pe care il aveam pe desktop in adolescenta, aceeasi trupa de la care imi cumparam din strainatate DVDuri cu videoclipuri, dar sunt inca tari si au toata libertatea sa schimbe ce vor. So please kiss their good looking asses.

Reascultand, mi-am dat seama insa ca mi-e al dracului de dor de bere rece, zbantuire pe terase si mese, balade triste si rock nebun. Din ala in plin concert cu urlete, zbantuiala, betie, grupuri pe asfalt, prietenii, atasari copilaresti, si dansuri lente la 5 dimineata cu un baiat care iti place. Rockul e un mod de viata, nu haine negre si dat din cap. Si din el constat ca nu m-am maturizat. Am uitat doar putin de el si l-am dat la o parte.:)