Blogoras de oras

Despre cu totul altceva trebuia sa scriu astazi, dar nu m-am putut abtine. E printre putinele dimineti in care ma trezesc cu zambetu’ pe buze si nu cu frica intre coaste. Bine, mint, credeam ca e 7 seara si n-am luat-o p’aia mica de la gradi, dar dupa aia mi-am pus zambetu, jur.

Intotdeauna am preferat sa am prieteni putini, da’ buni, decat multi si prosti. De multe ori ma trezesc sau adorm cu gandul ca am dat chix pana si la capitolul asta, dar astazi, de exemplu, imi dau seama ca nu e chiar asa. Exista neintelegeri si ne pierdem cu totii rabdarea, insa voi ati trecut prin certuri, scandaluri si v-am puricat la corazon pana n-ati mai putut. Ati ramas putini si majoritatea departe, dar ati ramas. Si sunteti toti atat de misto incat nu am cuvinte.

Despre unii dintre voi am mai scris si despre altii voi mai scrie si in alte dati. Azi e pentru voi trei. Aveti ceva in comun, dar nu am sa zic ce.

• Tu, fato, mi-ai placut de cand te-am vazut prima data in poza aia cu Gheorghe. Nu mi-au lipsit decat cateva zile sa te iubesc si tot cateva zile sa imi cunosti toate angoasele, complexele si fericirile. Stiu ca sunt enervanta uneori, ca ma plang mult, ca iti povestesc chestii care nu te intereseaza si ca de multe ori nici nu te ascult, dar esti o proasta daca crezi ca nimanui nu-i pasa de tine.

Cateodata, tu nici nu ai habar, ma trezesc si citesc ce scrii si nu pot sa-mi spulber gandu’ : doamne, cat esti de misto! Cum dracu te-am gasit? Esti atat de misto incat uneori mi-e aproape ciuda. Esti atat de misto incat te-as acapara cu forta si nu ti-as mai da drumul. Si desi esti doar la o aruncatura de bat, stiu ca aruncatura aia e mai lunga decat credeam si ma multumesc cu convorbirile pe internaut si cu vocea ta aia la fel de misto si ea, la telefon. Dar hainuinimic, ne vom regasi candva curand iar, cu alcoolemia la cote alarmante, pe niste saci Coca-Cola, cu tigarile pe coate.

PieS: Te-am iubit si mai mult cand mi-ai zis “hai ca vin!”. Proasto, ai vrut sa lasi tot si sa vii. Pentru mine.

• Cu tine, zapacitule (stai linistiiit, nu zic nimic), vorbesc in fiecare seara si uneori cate trei ore la telefon. Nici nu stii, dar zilele astea m-ai trecut prin stari de tremur continuu, prin betii, singuratate si o gramada de neputinta. Ai stiut mereu ce sa zici si cand sa taci, pe cand eu nici nu stiu cuum sa reactionez cand te vad trist de imi rupi sufletu’ in doua.  Ai toate calitatile pe care le poate avea un barbat si esti constient, muistule. Da, uneori ma enervezi de mor si stiu ca si eu pe tine,  dar habar nu ai cat de tare te iubesc, fa, si cat de putin e asta doar o forma de a spune.
• Pe tine, nesatulo, te-am lasat la sfarsit, dar nu esti in niciun caz cea din urma. Si pe tine te-am placut din day one. Atunci cand ai zis ca si tu esti la Sorbona si am mers sa bem si sa barfim barbati. Asa plac eu de obicei oamenii: din day one sau deloc. Esti unul dintre prietenii aia pe care nu am sa-i regret niciodata: inteligenta, talentata, hazlie si cu un suflet mare.

Nu ai idee cat m-am bucurat ca ai venit si mi-ai batut in geam. Cu toate ca aveam telefonu inchis si ii respingeam pe toti, ai stiut sa faci ce era cel mai important: sa vii oricum. Sa-ti uiti supararea, chiar daca era spre binele meu, si sa vii oricum. Iar eu, ca sa fiu stupida pana la capat, te rasplatesc ratand festivalul ala la care muncesti de vreo 10 luni. Poti sa imi aplauzi cu lacrimi de mirare inspiratia.

Si totusi, la mine o sa gasesti oricand ce cauti, prostuto, dar cel mai important, pe mine stii cum sa ma gasesti. Chiar si cu telefonu inchis. Chiar si cand nu ma gaseste nimeni altcineva. Dar nu mai bate intai la geamul vecinilor, pentru Dumnezeu.