Prima bere fără alcool

Prima bere fără alcool

De când mi-am luat carnetul de conducere am trecut prin 2 faze destul de bine definite. Prima, cea în care nu aveam maşină şi puteam bea oricând, orice, oricum, era cea care ne definea verile.

A doua, cea în care natura locului de muncă îmi impunea să conduc, era 99% lipsită de alcool, chiar şi în weekend, când comoditatea deplasării rapide învingea plăcerea unei halbe reci. De un an de zile însă, prima fază nu îşi mai face apariţia. De un an zile nu prea mai beau.

Nu o dată mi s-a prezentat alternativa unei beri fără alcool şi, de cele mai multe ori, o refuzam imediat, argumentând că a bea o bere fără alcool este la fel de plăcut ca un sex oral cu prezervativ.

Au fost şi momente în care îmi doream atât de tare o bere, încât ideea nu suna tocmai îngrozitor. Cu toate acestea, de fiecare dată, mi se demonstra că mai bine râd tovarăşii de mine pentru cea beau o cola, decât să mă supun acelui gust oribil.

Toate acestea s-au schimbat ieri, când, pentru pentru prima oară în viaţa mea, am terminat o astfel de bere. Trebuie să recunosc că prima reacţie a fost asemănătoare celor anterioare, “bă, e naşpa, ia să vedem ce sucuri au”. Dar, după ce m-am decis să mai încerc una, una care chiar să fie rece şi pe care s-o beau direct din cutie, aşa cum fac bărbaţii adevăraţi, am descoperit ceva nou, ceva ce nu credeam că există, o bere fără alcool cu gust de bere!