Un simplu vers

Un simplu vers

Prietenie, un simplu cuvant si totusi care inseamna atat de mult, cel putin pentru mine. Cred ca am mai spus ca intotdeauna am avut prieteni buni si ca imi place sa cred ca am fost si sunt un prieten bun. Totusi prietenia inseamna altceva pentru fiecare dintre noi.
Postul acesta pleaca totusi de la un vers al lui Bob Marley.

El spunea intr`un cantec al sau “Good friends we have, oh, good friends we’ve lost” si mare dreptate are. Indiferent cat de mult poate insemna o prietenie pentru cei doi implicati, pentru ca indiferent cat de mare este gasca relatiile se rezuma la doua persoane si modul in care acestea interactioneaza, ea se poate termina poate mai repede decat isi imagineaza oricare dintre cei implicati.
E trist sa vezi cum o prietenie cladita pe parcursul mai multor ani se poate duce pe apa sambetei intr`o perioada comparativ infima.

Este a doua oara cand mi se intampla chestia asta. Prima data nu m`a afectat doar pe mine, a fost momentul in care gasca l`a pierdut pe bmb ceea ce s`a intamplat gradat iar impactul a fost amortizat, cel putin partial, de catre anticiparea momentului care parea din ce in ce mai inevitabil.

De data aceasta problema nu este la fel de grava, pentru gasca din care facem noi parte, dar mult mai aiurea pentru cei implicati. Apare o combinatie intre tristete, dezamagire si, pe alocuri, dispret. Este evident motivul pentru care a aparut tristetea, nu cred ca are rost sa detaliez cat de urat este atunci cand pierzi pe cineva pe care`l considerat cu adevarat prieten. Dezamagirea este rezultatul direct al realizarii faptului ca persoana cu care tocmai te`ai certat, pe care o considerai prieten, nu este asa cum o credeai, ca nu imparte aceleasi valori ca si tine si ca in tot acest timp ti`a indus o imagine falsa asupra personalitatii ei.

Dispretul este poate prea violent, prea “nesimtit” insa are rostul lui. Dispretul te face sa nu`ti mai pese de persoana respectiva, sa te ascunzi sub pretextul ca nu mai est importanta pentru tine si astfel sa diminuezi suferita ta. Dispretul este doar o arma de aparare, ceva ireal, iar constientizarea acestui lucru il face practic lipsit de sens.

Dar iar se pare ca aberez, de data aceasta impins de la spate de mai multe beri cosumate. Iar este un post “emo” cum mi`au zis cativa ca sunt ultimele mele posturi, poate iar sunt prea personal iar modalitatea mea de a exprima problemele ambigu nu au rezultatul scontat. Cert este ca o sa ma opresc aici, cei care stiu despre ce este vorba au inteles din inceputul postului problema si nu mai necesita explicatii suplimentare, cei care nu stiu probabil ca nu vor intelege prea multe in afara de partea de “teorie” generalizata a postului