Verigile lipsa
Nu sunt parintii, colegii de facultate si nici vecinii de bloc. desi ar putea fi. Nu sunt fratii sau surorile. desi de multe ori sunt. Nu sunt mama, tata, pisica sau catelul. desi cine stie? Nu sunt relatiile de ani de zile, cu care mergi la cumparaturi sau de mana pe strada. desi ar fi frumos.
Sunt ceilalti. Oamenii pe care atunci cand ii intalnesti, ceva se declanseaza si nu mai incap in categorii. Fiindca sunt deasupra lor. Oamenii pe care uneori ii vezi de cateva ori pe an, dar pe care ii iei direct in brate si ii tii asa pana pleci. Si care dupa atata timp inca mai cred ca asa faci tu cu toti. Oamenii pe care uneori ii vezi chiar rar spre deloc. Si ei te acopera cand ti-e frig si te asteapta pana vomiti bautura si sufletul.
Si pe care ii iubesti asa de profund cu toata mintea, sufletul si corpul ca aproape te sperie. Pe care ii vezi goi in momente aproape miraculoase, fara obligatii si fara angajamente. Relatii care depasesc romantismul. desi il au. Relatii la care problema nici nu se mai pune. unde peretii sunt din apa. Verigi de legatura intre dragostea amoroasa, familie si prieteni de rutina. Piesele de rezistenta.
Viata nu-i o cutie de ciocolata. Sortimentele nu apar toate pe cutie. Gasesti cate o surpriza dozata la cinci cutii. Si e ok. Ca asta-i dragostea crestineasca.