Zi calduroasa de octombrie. Autobuzul 19, undeva dupa Casa Cartii spre mirobolantul meu cartier.
Un ins obisnuit. Se ridica de pe scaun si dintr-un tip obisnuit devine Controlorul, spaima calatorilor, razbunarea biletelor nevandute. Si se uita la mine. Si incepe sa zambeasca siretlic, apoi zambeste din plin la mine. Read More
Credeam ca o sa fie dificil interviul asta. Si nu stiu de ce mai aveam senzatia ca sunt doar singurul care se duce la el, dar au mai fost inca 3 persoane.
Dar a fost totul bine. Mi-am lasat numarul de telefon si ma suna patronul saptamana viitoare pentru un alt interviu. Chiar sunt curios sa vedem ce iese. Oricum sunt destul de calm daca o sa fiu refuzat, doar nu-i nimic nu-i asa? :). Persoanele care erau langa mine mi se pareau cam afone in domeniul asta sau poate nu au vrut sa isi arate adevaratele cunostiinte. Cea mai simpatica persoana ‘concurenta’ si care era mai vioaie un pic fata de ceilalti era o mamica care nascuse de ceva vreme si isi recauta un loc de munca. Am si vorbit cu ea pe drum spre statie despre ce se slujbe usoare se mai gasesc in orasul asta si era chiar de treaba si vorbea detasat.
Intrebari din partea patronului au fost putine. Urmeaza saptamana viitoare sa imi prezinte ce ar trebui sa lucrez si sa vada cum ma pricep. Oricum e o slujba part-time usoara dar trebuie sa te tii de ea. Ar fi perfect pentru mine, astfel incat sa am timp si pentru facultate si pentru voluntariat. A zis ca o sa caute mai multe persoane, desi am cateva sanse. Mai ales ca unul dintre ‘concurenti’ s-a retras pentru ca nu o sa poate sa vina saptamana viitoare. Cred ca a venit la plezneala.
Urati-mi succes! 🙂
Ciudat.
Eu am 2 telefoane pe aceeasi retea. Unul in curand nu o sa il mai folosesc si am zis ca daca tot vand masina, numarul de telefon din anunt sa fie pe telefonul asta. Astazi am plecat de acasa si l-am uitat pe cel vechi. Si cand m-am intors vad un apel. Ok. Il sun de pe celalalt telefon ca pe asta nu mai aveam credit.
Imi raspunde o voce somnoroasa, dura si un pic cam smechera:
– Alo. Buna ziua, sunt…
– Tu esti ma ala care ma suna la orice numar de pe numar privat? Te-am prins ba, acum ai sunat cu numarul tau adevarat. Bagami-as [ … cenzurat pe aici, m-a injurat vreo cateva minute, timp in care eu nu am reusit sa vorbesc deloc … ].
– N…
Si a inchis.
Ok. Ciudat. Poate m-a confundat omul. Ma hotaresc sa mai sun o data.
Acum raspunde o voce pirpirie si un pic speriata:
– Buna ziua! Sun in legatura cu anuntul de la masina.
– Da. Desigur. Cat cereti pe ea?
[ Aici vin discutii tehnice, despre pret, despre sotia lui cu care trebuie sa vorbeasca (pai nu esti ma tu capul familiei?! ) ]
Nu l-am mai intrebat de faza de dinainte. Se vedea ca omul asta era o alta persoana, total diferita de cea dinainte.
Ciudat.
Orasul meu, Pitesti, e un urias santier.
Doar in cartierul meu se pune asfalt si se schimba tevile, nu mai zic nimic de celalte. In fiecare dimineata cand ma duc la autobuz ma amuz ca ajung in statie inaintea masinilor din fata blocului (si eu nu-s atlet deloc). E o coada imensa si masinile abia se misca.
Pe langa oras se construieste soseaua de centura. Se spune ca se va termina anul asta, dar ma indoiesc. La intrare dinspre Autostrada se construieste Carrefour (da, asta e un lucru frumos :D).
Centrul e in renovare. Sunt unele portiuni pietonale unde te simti ca intr-o sardina, oameni in fata, oameni in spate, oameni in dreapta, oameni in stanga, aaaa! Sper sa merite totul. Dar oricum centrul nostru e frumos si cum e acum, extins va si mai si :).
Se cunoaste ca daca vrei sa traversezi orasul nostru dintro parte in alta te vei umple de multi nervi. Trebuie doar sa te inarmezi cu multa rabdare (eventual cu muzica, chips-uri si reviste).
Bine ati venit in Pitesti.
Hmmm… Astazi mi-am dat seama cu adevarat ca gata, majoritatea colegilor de liceu s-au dus fiecare pe cararea lui, diferita de a mea.
Cand am fost la deschidere am vazut prea multe fete necunoscute, reci, ce nu semanau deloc cu persoanele pe care le-am cunoscut.
Am aflat in ce grupa sunt si ce orar am. E ok programul, dar probabil vor mai fi schimbari in curand. Am si ore de matematica, ceea ce urasc eu mai mult, dar cred ca doar semestrul asta o sa fac asa ceva. Maine o sa imi cunosc si profesorii. Incep de la 2 si termin la 8, deci o sa ma distrez. Am si ore de sport :D. Cam ciudat cu orele de sport ca sunt in alta parte a orasului, pe Doja, la Facultatea de Sport, si restul cursurilor sunt in cladirea facultatii de Mate-Info.
Primul semestru este mai greu. Asta datorita si acomodarii. Se pica cel mai mult anul asta. Cel putin asa am auzit. Pe deasupra ma simt vulnerabil ca multi vor vrea sa treaca de la cu taxa la buget din anul 2 si astfel concureaza pe locul meu.
Cam atata info despre facultate. Urmeaza sa vi le spun data urmatoare :).
Urati-mi un an bun si plin de succese!